Violența fizică asupra copiilor rămâne, din păcate, o realitate prezentă în multe familii, adesea transmisă din generație în generație, nu din răutate, ci din necunoaștere, teamă sau lipsa unor modele mai blânde de educație. Pentru mulți părinți, palma, pedeapsa fizică sau tonul ridicat au fost cândva singurele răspunsuri pe care le-au primit ei înșiși în copilărie. Și, de cele mai multe ori, aceste comportamente nu sunt exercitate cu intenția de a răni, ci din dorința sinceră de a „face copilul să înțeleagă”, de a-l „corecta” sau de a-l „pregăti pentru viață”.